dabala's blog
Un blog care suporta doar povesti cu rost...
Wall Street - Banii sunt facuti sa circule
Wall Street - Money never sleeps, continuarea filmului de cult cu Michael Douglas in rolul lui Gordon Gekko a aparut in Romania la cateva luni dupa postarea articolului meu, "Criza la romani, o chestiune de trend...american", pe care il aveti mai jos si care a fost preluat si de Cronica din luna mai 2010!
Este deci imposibil sa ma fi inspirat din discursul lui Gekko si cu toate acestea, exista o asemanare izbitoare intre cele doua texte. Imi permit sa va redau textul discursului pe care "Saptamana Financiara" din ianuarie 2011 il reproducea ca pe un text de manual al speculatiilor bancare:
„Lacomia e buna, speculatia e mama tuturor relelor” - discursul lui Gekko
Invitat să tină o prelegere în fata câtorva sute de studenti la o universitate, Gordon Gekko reuseste să trezească urale si admiratie printr-un discurs tăios despre lăcomie si ordinea financiară a lumii. El vorbeste despre lăcomia consumatorilor, a bancherilor, a guvernelor si despre cum speculatiile din pietele financiare sunt cel mai nociv lucru pentru economie si societate.
„Cu totii sunteti nefericiti, sunteti generatia ninja, fără venituri, fără job, fără active. Am spus odată că lăcomia e bună. Acum se pare că este si legală. Lăcomia este cea care îl face pe barmanul meu să cumpere 3 case pe care nu si le poate permite, fără niciun ban cash. Lăcomia e cea care îi face pe părintii vostri să-si reevalueze casa de la 200.000 de dolari la 250.000 de dolari si să se ducă cu restul de 50.000 la mall să-si cumpere plasme, celulare, computere, un SUV. Stim cu totii că preturile caselor în SUA întotdeauna vor creste, nu? Lăcomia este cea care determină guvernul acestei tări să taie dobânzile la 1% după 11 septembrie, ca noi să putem merge din nou la cumpărături. Au tot felul de denumiri pretentioase pentru miile de miliarde de dolari, si probabil doar 75 de persoane în întreaga lume înteleg cu adevărat toate instrumentele financiare. Ele sunt de fapt arme de distrugere în masă. Hedge funderii plecau acasă cu 100 de milioane de dolari pe an. Domnul bancher se uită în jur si spune „viata mea pare destul de plictisitoare”, asa că începe să-si ridice leverage-ul până la 40-50 la 1, cu banii vostri. Frumusetea este că nimeni nu e responsabil. Anul trecut, 40% din toate profiturile obtinute de corporatiile americane au provenit din servicii financiare, nu din productie, nu din ceva care are de-a face măcar tangential cu nevoile consumatorului american. Adevărul e că acum toti suntem părtasi, bănci, consumatori, învârtim banii în cerc. Luăm un dolar, îl umflăm cu steroizi si numim asta leverage. Eu numesc asta banking cu steroizi. E foarte clar că mama tuturor relelor este speculatia, îndatorarea excesivă pe leverage. Este un model de business falimentar, este sistemic, malign si global, precum cancerul. Este o boala impotriva careia trebuie sa luptam cu totii si sa intoarcem in favoarea noastra ceea ce se intampla."
"Criza la romani, o chestiune de trend..american", o gasiti pe acest blog, ceva mai jos, dar si in Cronica Viseuana din mai 2010!
Cei din-tai vor fi cei din...urma!
Exista in Europa natiuni care au fost decimate de cel de-al II-lea Razboi Mondial. Au fost rase de bombardamente, umilite de persecutie si decimate de foamete. Au renascut din propria cenusa, devenind mult mai puternice! Generatiile de sacrificiu ale acelori vremi au avut grija sa-si educe urmasii in spiritul civic al solidaritatii, i-au invatat sa fie cetateni responsabili, sa fie gospodari dar mai ales patrioti!
Exista in Europa si natiuni pe care care ruleta nedreapta a istoriei postbelice le-a transformat din invingatoare in invinse, 40 de ani de comunism le-a luat totul, libertatea, avutia si demnitatea, nu insa si constiinta. Acestora nu le-a fost greu sa lase trecutul in urma si sa se bucure de libertate, sa-si recapete demnitatea si spiritul gospodaresc pe care le-au conservat cu sfintenie in speranta vremilor ce vor veni. Noua generatie a avut ce-nvata de la generatiile lor de sacrificiu!
Exista in Europa insa si o natiune, una singura, fara egal, care a maiestrit mersul istoriei dupa bunul ei plac, intuind mereu din ce parte bate vantul. Este natiunea europeana, care cu exceptia neutrei Elvetii, a avut cel mai putin de suferit de pe urma Razboiului iar pe urma a fost singura din regiunea ei pe care rusii nu au ocupat-o, multumindu-se sa o controleze de la distanta! Aceasta este natiunea care in cei 40 de ani de comunism a pierdut nu doar libertatea, avutul si demnitatea ci si constiinta! Astfel, generatiile de sacrificiu ale acestei natiuni n-au avut ce-i invata pe urmasi decat ceea ce-au invatat ei insisi, in cei 40 de ani de indobitocire in care s-au complacut!
Luand spre comparatie Austria, una din natiunile din prima categorie, si Romania, natiune pe care sunt sigur c-ati recunoscut-o ca fiind cea din ultima categorie, constatam urmatoarele:
- In Austria toate apele, atat curgatoare cat si statatoare sunt potabile, exceptie facand Dunarea care necesita o minima filtrare! In Romania doar izvorasele de munte mai au calitatea apei potabile, dar nici acelea toate! Constiinta ii spune romanului ca raul este mai ieftin decat containerul de gunoi sau vidanjera!
- In Austria se sorteaza gunoiul casnic in 5 categorii, menajer, plastic, hartie, biologic si metal usor! Este primul lucru pe care-l invata copiii la gradinita! Mobilier vechi, aparate electrice sau biciclete uzate sunt colectate trimestrial de la puncte special amenajate. In Romania, chiar daca cetatenii ar fi convinsi sa-l sorteze, asa cum s-a intamplat in cateva orase, la urma a venit masina de gunoi in care au fost aruncate din nou toate la gramada!
- In Austria, copiii sunt indrumati in scoli, in baza capacitatilor intelectuale si a aptitudinilor dobandite sau mostenite, spre ceea ce-i mai potrivit in viata iar la universitate ajung doar cei mai dotati. Astfel Austria are 6 universitati in Top 500 iar Romania nici una!
- In Austria exista peste 2.200 km de autostrazi si sosele expres iar soselele nationale ocolesc toate localitatile! In Romania sunt doar 350 km, la o suprafata de trei ori mai mare iar centuri ocolitoare au partial, cateva orase mai mari!
- In Austria jurisdictia economica si financiara nu s-a modificat semnificativ de 20 de ani, investitorii avand garantia investitiei, pe cand in Romania jurisdictia se schimba de la o saptamana la alta!
- In Austria birocratia se diminueaza de la un an la altul pe cand in Romania se complica pe zi ce trece. Exemplu semnificativ, imatricularile auto. In Austria ai nevoie de trei lucruri: actul de vanzare cumparare, fisa de inspectie tehnica si actul de identitate al masinii plus 10 minute de rabdare. Imatricularea se face direct la biroul de asigurari care este de cele mai multe ori in apropierea reprezentantei auto si care incaseaza totodata si impozitul aferent! Astfel este imposibil ca o masina sa circule fara asigurare sau cu impozitul neplatit si totul nu dureaza mai mult de 10 minute!
Acestea sunt doar cateva motive pentru care Austria a intrat mult dupa Romania in inevitabila recesiune din care a si iesit intre timp, pe cand Romania asteapta resemnata, pe ultima pozitie, sa-i vina randul, dupa inteleapta vorba din popor, nu din biblie, „cei din-tai vor fi si cei din ...urma”!
Dar pentru ca orice ierarhie are nevoie pe langa fruntasi si pluton si de un codas, o lanterna rosie, ce s-ar face Europa fara Romania?!
De aceea poate Romania sa se resemneze si sa stea linistita. Acest clasament al natiunilor din UE este unul doar statistic. Din UE nu se poate retrograda...inca!!!
"Copilul meu, probabil un produs dar nicidecum o marfa!" (Reproducerea articolului meu din Cronica Viseuana/iunie 2010)
Copilul meu, probabil un produs dar nicidecum o marfa!
Inainte de-i cere copilulului tau sa-ti aduca doar zece pe flanc, ar fi bine sa-ti rasfoiesti propriul carnet de note! Daca-l mai ai?! Dar probabil ca l-ai ars cand inca cerneala era proaspata pe el.
Nu trebuie sa supraapreciezi nici substanta genetica dar nici teoria lui Darwin. Evolutia individului este inperceptibila de la o generatie la alta asa ca ar fi bine sa apreciezi calitatile si aptitudinile copilului tau iar minusurile sa le pui pe seama mostenirii genetice! Consolat?
De fapt, nu aceasta este esenta problemei!
Am citit zilele trecute un articol statistic din care reiesea o realitate trista! Romania este pe primul loc (citaste ultimul!) in ceea ce priveste somajul procentual in randul tinerilor intelectuali!
Cati dintre voi ati fi de acord cu decizia copilului vostru, de-a nu face o facultate? Dar ce vorbesc? Nici macar facultatea nu potoleste setea voastra de intelectualizare a odraslei! E musai si un masterat. Pe urma fie ce-o fi….
Daca-i musai cu placere o fi zicand copilul. In ziua de azi oricum nu mai e o arta sa faci o facultate. Poti s-o faci chiar si la Borsa! Daca ai insa curajul sau de ce nu tupeul, sa aplici, cu diploma si nu in ultimul rand cu cunostintele acolo asimilate, la o multinationala, e o alta intrebare!?.
Bill Gates nu a absolvit o facultate iar daca o facea n-ar fi avut timp sa creeze Microsoft-ul si-am fi fost sarmani!
In Romania dascalului ii este frica sa consilieze sincer elevul. Din dorinta de a nu-l jigni, pe el sau familia acestuia, omite sa-i spuna adevarul despre calitatile si potentialul sau! Elevul la randul sau, din dorinta de a nu-si dezamagi parintii, omite sa-i confrunte cu realitatea si astfel, peste puterile lui, devine student iar mai apoi, dupa multi ani de cazne si sacrificii financiare, se trezeste tanar intelectual somer!
Altfel stau lucrurile in lumea civilizata. In Austria de pilda, prima consiliere are loc in anul trei de gradinita cand copiii sunt evaluati de o comisie si impartiti, fara a tine cont de numele sau functia parintilor, in trei grupe: una care trebuie sa mai mearga un an la gradinita, pe considerente fizice sau intelectuale. O alta grupa in care parintii pot decide daca copilul continua gradinita cu un an pregatitor sau il da direct la scoala si o a treia grupa unde parintii sunt obligati sa-si inscrie copilul in clasa 1. N-am auzit ca cineva sa conteste decizia comisiei, care de altfel este una foarte pertinenta si bine documentata. Consilierile continua pe toata durata scolii dar cea mai semnificativa este cea de la inceputul semestrului doi din ultima clasa obligatorie, clasa a IX-a. Aici parintii si elevii sunt confruntati cu realitatea. Li se spune raspicat in fata daca are rost sa continue cu Gimnasiul (liceul) si sa faca Matura (bacalaureatul) in perspectiva universitatii. Cei care nu sunt sfatuiti sa continue, nu sunt lasati de izbeliste ci sunt informati detaliat, in urma observatiilor facute de dascali in decursul scolii secundare, ce aptitudini au, in ce domenii vor putea activa cu succes iar in final sunt indrumati spre scoala profesionala care le garanteaza in cea mai mare masura, reusita profesionala care este defapt si reusita in viata! Astfel au Austriecii cadre pregatite in toate domeniile iar somajul in randul tinerilor intelectuali este neglijabil!
Cunosc in Austria bucatari care castiga cat toti dascalii lor la un loc, ospatari care castiga mult mai bine decat administratorul contului sau bancar, etc, etc.
La Viseu de Sus avem privilegiul de-a avea una din putinele scoli profesionale de turism din Romania. Nu o ignorati iar daca copilul vostru va spune intr-o zi ca vrea sa devina bucatar sau ospatar, fiti mandri si incurajati-l! E copilul vostru, nu un hard al carui soft trebuie updatat in functie de trendul pietei!
Postat de carly
Voluntariatul, un cuvant necunoscut!
As incepe cu reactiile la precedentul meu articol din "Cronica Viseuana". Nu doar c-au fost nesteptat de multe dar, cum e si firesc, au fost si foarte variate. Multumindu-va pentru toate in aceeasi masura, m-as opri totusi asupra comentariului „unei prietene” care sub protectia anonimatului spune urmatoarele:
„Draga Caline, fa-ti copilul bucatar si pune-l sa-ti gateasca delicioase snitele vieneze si lasa-i pe ai nostri sa faca o facultate. Trebuie sa recunosc ca nu am cunoscut pe nimeni care sa valorifice scoala vietii asa cum ai facut-o tu, in sensul bun al cuvantului. ..”
Trebuie sa marturisesc ca ma simt flatat in ceea ce priveste „scoala vietii” cu toate ca, ori cat ar parea de haotic maiestrita, viata mea s-a ghidat dupa o simpla teza confucionista si anume: „Fi atent ce munca faci in viata, ca daca faci munca ce-ti place, nu vei avea impresia ca muncesti si-ti va fi viata o placere.”
Cat despre ai nostri copii, imi asum cele spuse, ba mai mult, ori cat de putina competenta as avea in domeniu, mi-as permite sa ma adresez si dascalilor, unora simtindu-ma dator sa le amintesc ca mai bine de un deceniu, secolul s-a schimbat. In secolul XXI spre deosebire de secolul XX, castigatorul nu e cel ce stie sa asimileze informatia ci acela care stie s-o foloseasca!
Pentru azi insa mi-am propus sa explic cuvantul „voluntariat” fara ajutorul DEX-ului.
In zilele nostre, voluntar mai mergem doar la nunti, botezuri si prohoade, ori voluntariatul se refera la cu totul altceva. Poporul nostru, un popor de spectatori, obisnuit doar sa primeasca, si-a sters din vocabular acest cuvant. Cand auzim de solidaritate, ne gandim la seful de sindicat, care se imbogateste storcand pentru noi, stropi din buretele secatuit al politicilor sociale!
Ar fi bine atata vreme cat inca nu e prea tarziu, sa invatam adevaratul sens al acestor cuvinte, care stau la baza bunastarii tarilor civilizate, spre care noi privim contemplativ cu invidia care ne caracterizeaza.
Luand din nou Austria ca pilda, tara in care-mi duc parte din existenta si a carei cetatenie o port, nu exista nici un sat care sa nu aiba o organizatie voluntara de pompieri, una de cruce rosie si pe langa biserica, o organizatie Caritas, toate bazate pe principiul voluntariatului. Toate aceste organizatii se autofinanteaza iar toti cei care muncesc pentru ele o faca fara sa fie renumerati in vre-un fel. Oamenii vin de la servici si fac de garda la punctul de comanda, conduc ambulanta daca e nevoie, dau primul ajutor, ingrijesc batranii din sat, totul dupa un grafic bine intocmit si respectat cu strictete. In week-end-uri se pregatesc, se antreneaza si organizeaza chete sau baluri de caritate, la care membrii organizatiilor, ajutati de familie si prieteni, fac toata munca iar la urma, frumosii bani adunati, nu si-i impart cum ati fi tentati sa credeti, ci ii investesc in modernizarea si inretinerea utilitatilor organizatiei. Daca o nenorocire se abate asupra unui membru al societatii respective, Caritasul din comuna intervine in timp real, omul simtind solidaritatea aproapelui sau. Pentru ca nu se intampla insa asa de des nenorociri in sat, banii si bunurile adunate in decursul unui an, nu sunt stocate ci sunt dirijate spre organizatii din tarile und este mare nevoie. Le trimit din inima dar si pentru ca stiu ca ciclul nu se opreste aici, voluntariatul si solidaritatea facand parte nu doar din cultura ci insasi din fiinta lor! Pentru amenajarea parcurilor si a zonelor de agrement, primaria pune la dispozitie cel mult materia prima, restul este realizat prin munca voluntara a celor ce se bucura de putere de munca! O sa spuneti ca-s fraieri, ca muncesc degeaba dar ei nici macar n-o sa vrea sa v-auda, pentru ca o fac din convigere si cu mare placere ca pe orice lucru de la sine inteles! Cu acest spirit au renascut precum pasarea Phoenix din cenusa celui de-al doilea razboi mondial si acest spirit l-au transmis din generatie in generatie pana in zilele noastre.
Cand vom invata sa ne uitam in curtea vecinului dupa lucruri bune si sa-i luam pilda sau de ce nu, sa-l intrebam daca are nevoie de ajutor, vom sti sigur c-am luat-o pe calea cea buna. Cata vreme insa, continuam sa ne uitam cu invidie peste gardul lui, nici macar un castig la loto nu va putea sa ne faca viata mai buna!
 Criza la romani, o chestiune de trend...american!
In Romania criza a venit artificial si a fost decretata cu mult inainte de a se fi instalat! Asta este trendul, moftul, moda care trebuia adoptata cat mai repede cu putinta. Sigur ca n-am fi avut scapare si logic ca trebuia sa o asimilam inaintea altor tari europene, mai putin influentate de spiritul american, decat noi!
De la primul picior de soldat american debarcat in Normandia, in al doilea razboi mondial, tot auzim ca ... vin americanii! Jumatate de secol i-am tot asteptat, pana cand ne-am plictisit si-am mers noi la ei! Si la propriu si la figurat.
Dar sa revenim la criza economica de sorginte americana. Asa cum stiam ca vaca nebuna provine din Marea Britanie si ca gripa porcina vine din Mexic asa stiam si de criza financiara ca vine din America! Cum s-a declansat ea, Criza, este pentru multi un mare semn de intrebare!
Daca analizam insa retrospectiv evolutia crizei americane vom vedea similitudini de necontestat, respectand proportiile bineinteles, cu criza romaneasca!
SUA, septembrie 2008! Pantofii la comanda sunt out la fel ca si bretelele. Este vorba despre bancherii de investitii, care cu doar o jumatate de an in urma erau priviti ca „meceni ai globalizarii universale”! Ei hotareau valoarea intreprinderilor si tot ei stabileau cum trebuie sa arate o buna politica de concern! Ei sunt astazi istorie, o istorie nu tocmai glorioasa!
Ziua de 15 septembrie 2008 intra in istoria economiei mondiale. In aceasta zi, banca newyorkeza de investitii Lehman Brathers a trebuit sa se declare insolventa! Acesta a fost pasul care a declansat oficial criza financiara mondiala!
Introducerea a fost facuta, simplu formulat, de aceasta machiavelica crestere economica! Americanii din Statele Unite traiesc de decenii pe credit. Cheltuielile de consum sunt defapt coloana vertebrala a economiei. Rezerva federala FED sustinea sistemul cu dobanzi scazute, toate celelalte probleme urmand sa le regleze piata libera. Piata a profitat de libertate iar lumea financiara s-a desprins de economia reala.
Manageri de top au incasat premii de milioane pentru majorarile cifrelor de afaceri. Cetatenii din SUA erau bombardati cu credite. Cine cumpara o casa cu 300.000 de dolari, primea un credit de 400.000 de dolari, angajatul bancii un premiu substantial iar seful acestuia unul si mai substantial. Asta a mers bine atata vreme cat pretul imobiliarelor crestea.
Apoi au descoperit ca multe credite erau in cadere. Pentru bancile de investitii acest lucru a creat insa noi campuri de activitate. Ei au cuplat aceste credite in pachete, primind astfel un rating mai bun. De parca o mie de cutii de lapte expirat ar avea un gust mai bun decat una singura!
Creditele cumulate, leverage-urile, au primit alte denumiri, asa zisele "hedge funds" si au devenit imediat o grupa aparte de produse investitionale. Normal ca acestea erau recomandate de bancile de investitii. Pentru ca managerii puteau dovedi castiguri prin cumpararea lor, primind premii grase, acestea au devenit rapid bestseller mondial.
Prin explozia besicii imobiare americane, care a stopat constanta crestere valorica printr-o scadere radicala a valorii, s-a descoperit adevaratul pericol al acestor produse. Pe tot globul au rasarit asa zisele „bombe”, credite cumulate putrede. In Germania ca si in Elvetia au fost scufundate miliarde. Nici o tara nu a facut exceptie. Riscurile catastrofale pe care bancile le ascundeau in bilanturi fictive au iesit la iveala. Patura de capital propriu al bancilor s-a dovedit a fi prea subtire. Intregul sistem s-a naruit. Vapoare care pareau de nescufundat, precum Lehman, s-au dovedit a fi in cele din urma doar un ...Titanic.
Din acest moment bancile si-au pierdut increderea si nu-si mai imprumutau bani. Lichiditatile si creditele au devenit marfa rara. Pe tot globul au inceput sa dea bancile faliment sau a trebuit sa fie sustinute de guverne.
Si acum incercati sa inlociuiti imaginar, pastrand proportiile de rigoare, in textul de mai sus, SUA cu Romania! Similitudinile sunt evidente.
Mult inainte de a izbucni criza in Romania, m-am aratat consternat de faptul ca un apartament intr-un bloc ceausist, care in orice tara civilizata din vest ar fi fost demolat, situat intr-un gheto al unui oras mediu din Romania, costa la fel de mult sau chiar mai mult ca unul decent din Austria si mult mai mult decat unul din Ungaria! Undeva se pierdea simtul realitatii. Prietenii imi sunt martori, de cate ori am afirmat ca va fi tragic momentul in care cetateanul care a primit credit 70.000 de Euro pentru un astfel de apartament, nu va mai putea, ditr-un motiv sau altul, nu vorbeam pe-atunci de criza, sa plateasca rata iar banca care ar trebui sa recupereze creanta sa fie confruntata cu pretul real al apartamentului.
Aceasta este tragica realitate in care atat bancile cat si clientii pluteau in fantasmagoricul balon al cresterii economice, decuplati de realitatile economice din Romania. Acest balon o data spart provoaca o cadere libera greu de oprit iar urcusul trebuie reluat de jos, adica de la baza, adica de-acolo de unde se va opri caderea, daca se va opri. Cei care s-au oprit deja din cadere, vezi Polonia, n-au cazut tare de sus. Noi cadem in continuare pentru ca de-acolo de unde am fost urcati cu baloanele umflate cu aer cald, nu se mai vedea fundul abisului, de parca abisul ar avea fund...
Criza de supraproductie din 29 a pornit tot de pe Wall Street dar repercusiunile majore le-a suportat tot Europa, daca ne gandim la victimele celui de-al doilea Razboi Mondial! Noi am maiestrit-o atunci romaneste, iesind cel mai putin sifonati, afland mereu la timp din ce parte bate vantul!
Aceasta criza, slava Cerului, ne-a ferit de un al treilea Razboi Mondial, revirimentul se simte nu doar in SUA ci si in Europa, pacat ca noi suntem asa departe de ea si... ...habar nu mai avem din ce parte bate vantul!
Povesti cu rost!
In curand va voi propune spre dezbatere idei care ma framanta, fie c-or fi din politica, fie c-or fi din sport ba chiar din cultura sau arta!
Tema care-i framanta pe altii mai mult decat pe mine , de-o buna bucata de vreme, este asa zisa mea repatriere. Cum, cand cu mic cu mare se bulucesc sa plece, care mai de care, cat mai departe de tara, eu m-am gandit, dupa 20 de ani de Austria, sa ma intorc in tara careia i-am intors in mod brutal spatele si am criticat-o asa de vehement!
Vreau in aceasta prima postare sa-i linistesc pe cei care cred ca m-am resemnat, m-am intors si ma voi complace situatiei derizorii din tara, ca se insala amarnic. Voi continua sa spun lucrurilor pe nume si inca mult mai vehement. Pana nu demult auzeam de fiecaare data cand incercam sa deschid gura, sa critic sau sa dau un sfat, bazandu-ma pe experienta austriaca, ca nu sunt autorizat sa vorbesc din fotoliul cald din Austria, departe de realitatile cotidiene romanesti. Ei acest lucru s-a schimbat. Acum ma confrunt zilnic cu jalnica realitate romaneasca si sunt pe deplin autorizat sa ma dau cu parerea.
Vom vorbi deci cu rost iar prima tema pe care am s-o propun va fi inflatia de someri cu studii superioare din Romania, tara cu cel mai mare procent de someri "intelectuali" din UE, tema fiind chiar ghilimelele de la cuvantul intelectuali!
Pe curand,
Carly
|
